Eu stiu ca undeva in mine un diavol nu poate muri. Nu-mi trebuie urechi ascutite pentru subtile chinuri,nici gust pentru otetul sangelui,doar tacerea surda in care se infiripa un vaicarit prelung.Atunci cunosc primejdia.Si cum ma intorc sper raul despotic si umilitor,el se ridica in vazduh,in creier,in ziduri-divinitate subita,aspra si ruinatoare.
Stai incremenit si astepti.Te astepti.Dar ce sa faci cu tine? Ce sa-ti spui, imprejmuit de-atat nespus?
Ce trece prin tacere? Cine trece? E raul tau trecand prin tine,in afara de tine,e un pretutindeni al tainei tale negative.
Sa te gandesti spre ce vei fi? Regretele tale n-au viitor.Si nici un viitor nu-i al tau. In timp nu mai ai loc, in timp zace groaza.
Si atunci pleci.Plecand te uiti. In mers esti altul si fiind…nu mai esti.
